About:

Sunt o tipă înnebunită după cărţi şi - bineînţeles - ciocolată.
Ador lectura şi compusul, precum şi matematica, fizica şi chimia. Nu încercaţi să mă înţelegeţi, e o pierdere de timp.

marți, 12 august 2014

Unii au mai mult decât alţii

Foarte ciudat lucru, ştiu, dar am ales - după mult timp de vacanţă - să mă întorc pe dragul meu blog şi să scriu o nouă postare care... Nu este despre cărţi!

Nici seriale. Nici filme.

Atunci despre ce poate fi? Şcoală?

...

Hmm... presupun că nu ar trebui să mai fac pe fraiera pentru mult timp, având în vedere că ştiţi şi voi să citiţi un titlu şi deja vă aşteptaţi, probabil, să o dau în treburi sentimentale, dar am să încerc să nu vă ofer satisfacţia. Sau poate că da...


Hm...[din nou] realitatea, în opinia mea, este văzută diferit de toată lumea, iar asta diferă de la caracter la caracter. Un război poate fi văzut ca pe un lucru groaznic de majoritatea populaţiei unei planete - unde aş dori să dau check-in cu mândrie -, dar există şi persoane care, dorind să-şi împlinească dorinţele sau visele mai mult sau mai puţin egoiste, adoră ceea ce se întâmplă pe câmpul de luptă - nu voi vorbi despre Rusia sau Ucraina, vreau doar să fiţi atenţi la ce vreau să zic.

Toate aceste opinii diferite ne demonstrează că gândim diferit. Nu cred că este genetică treaba, cât ţine de personalitatea fragilă a copilului încă din naştere, dar mulţi dintre noi tindem să ne certăm cu cei din jurul nostru, pe motiv că nu avem aceleaşi opinii.

Dar nu este vorba numai de opinii, cât şi de ce ne dorim mai exact să obţinem, pe baza a ceea ce ne permitem - dorinţele noastre.

Ce-i drept, este frustrant să vezi la televizor, în pielea unui om care se bate pe un salariu minim, numai fufe îndrăgostite de lucruri pe care nu le vor obţine niciodată, pentru că lucrurile respective sunt situate la un nivel pe care ele nu le pot atinge, în timp ce tu, acel om, nu îţi poţi permite nici măcar un vis în acel lux. (Spre exemplu, să zicem că o cântăreaţă mediocră din România cu bănuţi destul de mulţi cât să întreacă lejer media leilor aflaţi în buzunarele ceteţănaşilor îşi doreşte un contract de colaborare cu Jay-Z, dar nu îl poate obţine. Un om "de rând", să spunem, ar pufni dispreţuitor şi ar spune: "De-aş avea eu banii tăi m-aş aşeza la casa mea şi i-aş mulţumi lui Dumnezeu că sunt sănătos. Eu nici măcar asta nu am").

Dacă aţi prins ce vreau să spun, atunci vreau să înţelegem un lucru: întotdeauna, dar întotdeauna va exista cineva care va avea mai mult ca noi şi cineva care va avea mai puţin. Adevărul este că, omul "de rând" poate la fel de bine să spună: "N-am reuşit să aşez pe masă şi vinul ăla care îmi place atât de mult"... Dar un om fără casă poate veni la rândul lui, nemulţumit, să-i spună omului "de rând": " Mai du-te 'reacu, că nici casă nu am".

Nu ştiu dacă veţi înţelege cu toţii mesajul din ceea ce v-am explicat, dar vreau măcar să înţelegeţi că, din când în când, ar trebui să ne mulţumiim cu ce avem. Nu să dăm vina pe alţii că vor ceva la care noi nici nu putem visa, când alţii şi-ar dori să fie în pielea noastră măcar pentru o zi. Adevărul este că şi norocul este important în viaţă din punctul ăsta de vedere...

Dar dacă nu suntem niciodată mulţumiţi de ce avem şi avem dorinţele noastre tipice, de ce să nu ne gândim că poate cel de lângă noi se va simţi prost, poate chiar din cauza simplei noastre dorinţe?